Dublin in my eye's

truth about Dublin.ce natie? si ce oamneii?.ce locuri? si ce mosteniri?.o natie care isi cunoaste adevarata valoare,haha la bautura.adunariile din pub-uri se fac fara a se striga vreo prezenta ce va aduce vreounuia din old lad's absente in catalogul pub-ului,insa doar barmanul tine o clara evidenta asupra multimii si cantitatilor de bautura care se varsa cu nemiluita.Barmanul care detine reteta trecerii de la realitate la vis a fiecarui fost activist ira,sau calator neinfricat.oricarui turist strain sau irlandez care face o scurta vizita in dublin i se face pielea de gaina atunci cand band-urile irlandeze isi fac prezenta si isi incep a-si incanta auditoriul cu melodii faimoase cum ar fi wikey in the jar,irish rover,danny boy,ori the belfast bell.povestiile nemuritoare pe care doar un pub vechi de 50 de ani le poate face fata isi fac ascultatorii sa isi intre in pielea unui irlandez.aceleasi povesti pe care un pub le tine in vazul lumii si pe care le ancoreaza cu mandrie deasupra peretilor ori in spatele tejghelei.ei detin secretul vesnic al istoriei.un lucru cu care irlandezii sunt mandri.prima oara cand am intrat intr-un pub ,a fost la inceputul anului 2008 ,cand inca criza financiara se facea doar auzita nu si prezenta,pana si in irlanda.am tinut mortis a cunoaste raspunsul la intrebarea ''ce e cu aceste pub-uri?credeam ca am inteles din prima dar am avut nevoie insa de circa 2 ani ptr a intelege ca de fapt nu era vb doar de a avea alcoolemia necesara ptr a face fata,ci pur si simplu de un trai cot la cot cu toti care faceau parte din acest ascunzis in ciment cum imi place mie sa il denumesc(pub).o natie nepasatoare,plina cu probleme,si in care un tanar de 3 ani primeste drept rasplata un ''capac'' de guinnes ptr ca nu a plans in cele 4 ore petrecute de parintii acestuia in pub-urii.vin si se aduna cu mic cu mare de la 17 ani pana la 73,fara sa le pese de diferentele dintre ei.asta da viata