omu' cu pricina si harul lui

oamenii merg linistiti punct hehe eu m-am dat jos din autobuz si mi s-a inmanat un ziar pe care l-am acceptat fortat (adica mi s-a intins in fata: ia si tu ca toata lumea si continua-ti drumul). bun, asta ti se intampla daca te dai jos din autobuz dimineata la 8 in mijlocul Dublinului. exista o regula simpla ti se da, iei si taci, dupa care iti continui mersul pe jos si nu pari surprins de ceea ce urmeaza ptr ca face parte din normal. observ ca oamenii nu vb intre ei, sunt grabiti, timorati sau infrigurati. posibil sa nu se fi trezit sau sa doar sa mi se para mie ptr ca de aproape un an nu am mai vazut centrul dublinului la 8 dimineata? imi continui grabit drumul, fac si eu ceea ce fac toti si anume pasesc fara teama, incerc sa ma comport normal si sa ma amestec printre ei. nu vreau sa ies in evidenta, ci vreau doar sa ajung la locul cu pricina. cu totii sunt preocupati de mersul pe jos, iar gandurile le zboara in gol. ma tin dupa ei caci nu vreau sa imi pierd locul in Q. ajung intr-un final la locul cu pricina, care nu degeaba se numeste Heineken Building si iti sare in ochi de la o posta. ma asez meticulos cu spatele de o balustrada si astept. eee acum incepe partea interesanta: langa mine se aseaza un sir la costum si cravata (adica portul popular al irlandeziilor) si asteapta si el. acum intrebarea mea la acel moment era: ce asteapta sir? eu unul mi-am gasit explicatia logica ptr care asteptarea mea nu era zadarnica. eu asteptam pe "omul cu pricina", dar el pe cine astepta? dintr-o data o mie de intrebari isi fac loc in capul meu: pe cine asteapta? poate pe omul cu pricina? e posibil sa astepte ceea ce astept eu? nu se poate e prea bn imbracat. dar atunci ce? e posibil ca eu sa am intalnire cu ocp in singurul loc in care toti dublinezii isi dau intalnire intre ei? oare acel loc era predestinat ptr asa ceva? oare constructorii au ridicat acea cladire cu buna stiinta ca va avea sa devina loc de intalnire ptr necunoscuti, prieteni care nu s-au mai vazut de foarte mult timp, amici sau simpli cetateni? ei bn timp de 2 min gandurile mele s-au oprit la asta. intr-un final mi se da raspunsul la toate intrebarile: sir astepta o lady... ahhhh ce framos' domnle' el ii ia geanta care si asa era destul de mica, dar sir se ofera sa i-o care cateva sute de metri. ei bn incep a ma gandi ca de fapt acel loc e ptr sir's si lady's, iar cladirea mea era la cativa pasi un pic mai la sud. mica, nestralucitoare si trezita dupa o seara tulburatoare din dublin. hahaha se pare ca inca vad oamenii care fug pe langa mine in sistem, pas cu pas, sufera de boala muncii, iar asta e ceva de care eu nu am sa ma feresc niciodata ptr ca mai mult ca sigur nu am sa o dobandesc vreodata. si totusi astept. ploaia incepe si eu nu am umbrela, haha ii multumesc lui D-zeu ridicandu-mi privirea spre cer. ma gandesc oare de ce nu am o umbrela? de doi ani stau in irlanda si sunt singurul om din dublin care nu detine o umbrela ultra performanta impotriva ploii torentiale de pe aici. uh ma intrerupe ceva...e doar telefonul mobil care imi zbarnaie la infinit. raspund si e ocp care imi spune ca mai are un pic si ajunge. eu ii raspund cu calm ca e ok si il astept. intr-un final ocp apare si mergem la destinatie povestind tot ce ni s-a mai intamplat in perioada in care nu ne-am vazut. ce framos' domnle' ocp nu s-a schimbat deloc e acelasi etern si infinit intarziat..........